Pâinea s-a terminat, a rămas circul

Bine aţi venit la Circ! Nu că aţi fi străini de astfel de spectacole, cu numere de magie în premieră şi salturi acrobatice senzaţionale. Dar spectacolul la care ne gogonăm ochii de ceva vreme, la care participă tot mai mulţi politicieni de toate sexele, religiile, vârstele şi culorile politice, este în mod cert un circ în toată puterea cuvântului. Ce e încă neelucidat, este cine anume regizează totul, care e finalitatea şi cum va arăta sfârşitul reprezentaţiei. Sunt tot mai convins că asistăm de fapt la o despăduchere a unei clase politice eminamente compromisă, la un fel baie comună publică, în care se întâlnesc toţi grămadă, şi la venirea apei calde pe ţeavă, începe marea spălare a rapănului general stratificat pe vieţile acestor personaje. În final, ies toţi curaţi, deparazitaţi, coafaţi şi pregătiţi să-şi cheltuie milioanele liniştiţi, în continuarea unei vieţi etern-tihnite. Ce sechestru, a spus cineva „sechestru”?! Confiscare totală de averi până la bunici, mătuşi şi verişori? Glumiţi, dragi privitori. Pe ce lume trăiţi, fraţilor!?

Nu ştiu de ce, dar senzaţia că suntem fraieriţi iar şi iar, începe să semene a certitudine. Nu poţi să rămâi lipsit de reacţie. Că doar de-aia e circ şi panaramă. Spectacolul e unul care te face fie să te tăvăleşti de râs, fie îţi declanşează brusc viitura de lacrimi şi muci pe toată faţa, de atâta milă şi compasiune.

Pâine şi circ, asta avem de când lumea. Asta e şi acum, doar că mai uşurel cu pâinea, că nu prea mai este, şi oricum îngraşă. Artiştii circului politic românesc ni se prezintă astăzi în toată splendoarea lor.

Nutzi-spaima constituţii, biata de ea, nici nu mai ştie ce numere să mai pregătească. Nici nu apucă bine să scoată paltonaşul cenuşiu de la curăţătoria chimică, că hop, iar îl pune pe ea şi îl asortează cu brăţările argintii. Uite sutienul, nu e sutienul. Dezbracă-te că te leg, îmbracă-te că nu te mai leg. Plicitsită şi ea de aceleaşi glume răsuflate sau de alba-neagra cu petul pe gura wc-ului, Nuţa acrobata pregăteşte un număr de maximă senzaţie. Un thriller în regie proprie, în care va fi aşezată pe un rug în flăcări, în centrul arenei. Deşi toată lumea se va aştepta să ardă cu văpăi, publicul va constata că Elena e inclusiv ignifugă, pe lângă multe altele. Totuşi ca să nu existe dubii că sunt trucaje, în timp ce flăcările capătă consistenţă, Elena semnează contracte şi teleportează tot ce are pe ea sau prin conturi, într-un alt circ din Panama, de unde o prinde Gâdel-cel -voinic, care transmite în direct din uşa băncii naţionale panameze. Circul ne aduce şi câteva numere de acrobaţie, cu un cocoş la trapez, îmbrăcat în colanţi cu talie înaltă şi aceeaşi Leană care sare efectiv mortal şi e prinsă cu o singură mână (cealaltă fiind veşnic ocupată), de Popeye Marinarul. Cocoşul coboară şi întinde plasa, pentru o siguranţă sporită, la baza arenei. În urale şi ovaţii, intră şi Mickey Mouse în arenă, cu un interesant număr de contorsiune şi copy/paste, alături de partenerul său, celebrul Yaspaga Shidu-te, de la Circul de Stat din China.

Circul nu este însă circotecă, fără muzică. Clasa noastră politică posedă numeroase talente şi tot atâtea timpane muzicale de excepţie. Corul “Gândim la fel”, al suricatelor de la Grădiniţa 3 e aici, intra si el în arenă şi îl acompaniază pe matusalemicul artist emerit, Varan Varanculescu, care îngână nişte pricesne vesele, urmat de un scheci inedit – Cruduţa costumată în focă, cu Peştele în gură, şi de numărul de echilibristică pe borduri înguste dar strâmbe, prezentat de Adriean -Copilul Betoane.

Cel mai curajos moment este însă prezentat de dresoarea de lei, euro şi franci elveţieni, curajoasa Alina, care are parte de un moment cât pe-aci de tragic, când leul sare la dolarii din buzunarele ei şi ea cade răpusă, într-o băltoacă de acuzaţii şi învinuiri. Simpaticul arlechin „Hrebe Mereu Îmi Trebe”, serveşte publicul cu găuri de covrig, gogoşi asortate şi cornuleţe „Fantezie cu rahat”, reţeta casei.

Urmează însă şi un moment trist, în care „Fetiţa cu Chibrituri”, personificată genial de Adrian Nouăcase, dă din nou foc rugului pe care a amorţit, lăţită, Elena din Troia. Tobele bat de zor, trompetele se ridică spre cupolă. Degeaba. Nici de data asta nu arde nimic, două pocnitori, de pe la Capatos, atrag atenţia, însă nimic serios, niciun foc de tabără şi nimic carbonizat, aşa cum se preconizase iniţial. La final, păpuşile Chucky- Emil şi Roberta – apar în pasul ştrengarului şi flutură drujbele printre spectatorii somaţi să scoată la intervale portofelele, taloanele de pensii, fluturaşii de salarii, biletele de autobuz şi ce mai au, nenorociţii naibii, prin buzunare.

Toată lumea se îmbrăţişează fericită, fetele de la ansamblul Portocala Mecanică aruncă în sus ciolane frumos colorate, îl zărim şi pe Rujuvan Gosvagian, cu rimelul prelins, care nu se mai opreşte din plâns, şi tot aşa, circul acesta desăvârşit continuă şi azi, şi mâine şi pentru totdeauna. V-aţi convins cum stă treaba? Toţi vor ieşi în final din arenă nu doar cu frunţile sus şi nepătate, dar şi cu zero julituri, muşcături şi remuşcări.

„Piesa-i gata, trag oblonul, hei, ce ploaie e afară!
Dacă v-au plăcut bufonii, mai poftiţi şi-n altă seară…”